Brevetul european cu efect unitar. O „naștere” dificilă și problemele ei

Autori: Viorel Roș, Andreea Livădariu

Brevetul comunitar este un proiect nefinalizat până la această dată și poate fi considerat un eșec temporar al Uniunii Europene.

Brevetul european cu efect unitar este un proiect controversat, aproape de a intra în funcțiune și care face dovada că și la nivelul Uniunii Europene dreptul este tălmăcit conform intereselor celor mai tari (Franța, Germania, Marea Britanie în trena cărora s-au situat alte 22 de state) care și-au impus voința asupra celor două state nemulțumite de regimul trilingv (engleză, franceză, germană) al brevetelor comunitare sau al celor cu efect unitar, respectiv Spania și Italia. În context, trebuie să amintim că limbile de lucru în cazul cererilor internaționale de înregistrare a mărcilor (Aranjamentul de la Madrid și Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid) sunt franceza, engleza și spaniola[1].

O inițiativă a Franței, formulată la scurt timp după al doilea Război Mondial este la originea acestor sisteme de protecție a invențiilor, deși la data apariției, terenul nu era nici suficient pregătit și nici propice promovării unor astfel de idei, pentru că la sfârșitul războiului și pe fondul descoperirii lagărelor naziste de exterminare care făceau Germania și mai odioasă în ochii comunității internaționale, nu reconcilierea între foștii inamici pe câmpurile de luptă era cuvântul de ordine. De altfel, în ce privește Germania, a existat chiar un plan american conceput de Henry Morgenthau[2] pentru dezindustrializarea ei completă și transformarea acesteia într-o țară agricolă, iar Anglia a propus ca măsură de avertizare a populației cu privire la originea produselor aplicarea pe acestea a ștampilei „Made in Germany”, aceasta căpătând ulterior pentru consumatori o garanție a calității produsului astfel „marcat”.

Cum a debutat proiectul de brevete europene? În anul 1947, Franța, împreună cu Belgia, Olanda și Luxemburg au creat Institutul Internațional de Brevete, cu sediul la Haga (integrat la data de 1 ianuarie 1978 Oficiului European de Brevete – OEB), acesta având misiunea de a efectua cercetarea anteriorităților (examenul noutății) pentru statele semnatare, dar și pentru alte state, în ce privește cererile de brevet depuse la oficiile naționale de brevete. Sediul acestui institut, care a devenit funcțional în anul 1949, a fost stabilit la Haga pentru că Olanda era singura dintre cele patru țări partenere care avea un serviciu național de examen al cererilor de brevet, dar toate țările acestei uniuni restrânse au avut de câștigat din crearea institutului[3] pentru că s-au redus costurile și timpul necesar pentru examinare și pentru că, fiind de calitate ridicată, examinarea efectuată de Institut conferea siguranță și prevenea litigiile asupra validității brevetelor.

[1] Art. 6 din Regulamentul comun de aplicare a Aranjamentului și a Protocolului. A se vedea și Regulamentul nr. 2424/2015 de modificare a Regulamentului 207/2009 privind marca comunitară.

[2] Henry Morgenthau (1891-1967) a fost Secretarul Trezoreriei Statelor Unite în timpul mandatului președintelui F. Roosevelt. Prin planul care îi poartă numele și prezentat în septembrie 1944 la o conferință care a avut loc la Quebec, a vizat distrugerea capacității militare a Germaniei printr-o politică de dezindustrializare și transformarea Germaniei într-o țară pastorală și agricolă. Tensiunile apărute în relațiile cu URSS au determinat abandonarea acestui plan în schimbul unuia de control al industriei germane. Interesant este că și Anglia a adoptat o atitudine conciliantă față de Germania, deși ea este țara care a impus sancțiunea ca Germania să aplice pe toate produsele realizate în această țară mențiunea „Made in Germany”, transformată de germani într-o formulă de garanție a calității.

[3] Istoria Institutului nu a fost lipsită de probleme și de zbucium, dintre care n-au lipsit nici revolte ale personalului, devenit tot mai numeros, cu privire la calitatea și prețul mâncării oferite la cantina acestuia. Dar Institutul a devenit în timp un actor important în materie brevetării invențiilor.

Continuarea acestui articol o puteți citi în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 4/2017.

Foto: pathdoc/Shutterstock.com