Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este în fiecare zi!

 

La data de 14 iulie 1967 a fost semnată Convenția de la Stockholm de constituire a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, convenția intrând în vigoare la data de 26 aprilie 1970. În fapt, la data semnării acestei importante convenții, exista o mică organizație internațională cu atribuțiuni asemănătoare și care chiar funcționa, ceea ce îi lipsea fiind actul care să-i ateste existența potrivit regulilor după care iau ființă persoanele juridice în dreptul internațional.

Exista pentru că atunci când s-a semnat Convenția privind Protecția Proprietății Industriale (Paris, 1883) și Convenția pentru Protecția Proprietății Literare și Artistice (Berna, 1886), prin aceste convenții a fost înființat câte un Birou Internațional care să îndeplinească sarcinile administrative prevăzute în acestea. În anul 1893, cele două Birouri Internaționale s-au unit și au format organizația internațională Birourile Internaționale Unite pentru Protecția Proprietății Intelectuale, cunoscute sub acronimul BIRPI[1], având la data unificării lor un număr de 7 funcționari. În anul 1960 BIRPI își mută sediul de la Berna la Geneva spre a fi mai aproape de Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale.

Așadar, la data „constituirii” actualei Organizații Mondiale a Proprietății Intelectuale, care are în prezent în jur de 1000 de funcționari, exista deja o structură, având un personal redus și cu atribuțiuni de realizare a sarcinilor prevăzute în convențiile internaționale semnate până atunci în domeniul proprietății intelectuale. În anul 1974 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale a devenit agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite. În prezent Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale are 189 de membri și administrează un număr de 26 de convenții internaționale, dispune de baze de date impresionante în toate domeniile proprietății intelectuale și oferă acces la peste 12.000 de acte normative din peste 200 de țări ale lumii.

Directorul General al acestei organizații este, din anul 2008 (a fost reales în unanimitate pentru un nou mandat în anul 2014) domnul Francis Gurry. În anul 2016, octombrie, dl Francis Gurrry a vizitat România și i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Nicolae Titulescu” din București.

Cu aceeași ocazie Domnia sa a discutat cu oficialitățile române despre posibilitatea deschiderii unui birou sub-regional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale la București și ne manifestăm speranța că autoritățile române (și ambasadorul României la Oficiul Organizației Națiunilor Unite din Geneva, domnul Adrian Vieriță) nu vor abandona ideea pentru că țara noastră ar avea mult de câștigat și nu doar în planul prestigiului. Tot atunci ministrul român de externe a pledat pentru „consolidarea segmentului românesc în cadrul personalului Organizației”, dar lucrurile nu par să se fi mișcat până acum, România fiind până acum slab reprezentată numeric în aparatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale.

În anul 2000, la propunerea Chinei, ziua de 26 aprilie a fost declarată „Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale”.

Foto: Vanatchanan/Shutterstock.com

Pare surprinzător că propunerea a fost făcută de China, considerată multă vreme (de către unii și azi) raiul contrafăcătorilor. Celor care mai cred și azi același lucru le sugerăm să privească atent la ce se întâmplă în țara asta uriașă și cu un ritm de dezvoltare ce sfidează legile economice, pentru că are în ultimii 5 ani cel mai mare număr de invenții brevetate, cel mai mare număr de mărci înregistrate, cel mai mare număr de desene și modele industriale înregistrate. Și toate acestea se întâmplă, repetăm, în China. Recent, chinezii au inventat o baterie cu graphene capabilă să încarce o baterie de telefon în câteva minute, iar produsul, un nanomaterial cu calități deosebite (mai rezistent decât oțelul de 200 de ori, mai bun conductor decât cuprul, ușor, ieftin în comparație cu produsele pe care le va substitui și care sunt folosite în prezent) va revoluționa industria mașinilor electrice, conferind autoturismelor o autonomie de 1000 km. Nu-i, așadar, de mirare nici că din China a venit propunerea de instituire a unei sărbători a proprietății intelectuale și nici că OMPI a propus ca deviză pentru sărbătoarea din acest an a Zilei Mondiale a Proprietății Intelectuale „Inovarea – pentru o viață mai bună”. Cu un foarte frumos mesaj din partea Directorului General Francis Gurry.

***

Proprietatea intelectuală are prieteni peste tot, dar are și destui neprieteni (unul dintre cei mai înverșunați – Stephan Kinsella – este chiar avocat în SUA, specializat în dreptul proprietății intelectuale, care apără și titulari de drepturi, nu doar pe uzurpatorii acestora[2]), curentul copyleft  și Partidele Piraților având azi reprezentanți atât în parlamente naționale (Suedia, Germania), cât și în cel al Uniunii Europene. Dar nici între cei care nu contestă dreptul proprietății intelectuale, nu toți îl privesc cu respectul cuvenit, unii recunoscându-i existența și necesitatea mai degrabă din oportunism decât din convingere. Pentru unii, dreptul proprietății intelectuale este un drept amoral, dacă nu chiar imoral și susțin acest lucru de pe poziții de parlamentari. Pentru alții (încremeniții în tipare) este doar un drept de proprietate oarecare, refuzând să-i vadă chiar și specificitatea. Pentru destui, dreptul proprietății intelectuale este un drept de excepții. Ceilalți știu că dreptul proprietății intelectuale este mai mult decât dreptul de proprietate de drept comun pentru că în conținutul său include și drepturi morale nelimitate în timp și drepturi patrimoniale, acestea din urmă limitate în timp, și este mai puțin decât un drept al personalității în sens clasic, pentru că dreptul moral atunci când există, se exercită asupra unui bun. Este un drept care se abate de la toate regulile dreptului comun (este motivul pentru care unii îl consideră un drept de excepții). Este dreptul celor care ne-au adus unde suntem azi și prin care istoria umanității însăși se periodizează.

Pe toți prietenii și neprietenii proprietății intelectuale îi invităm să privească atent în jur și să facă un exercițiu de atenție și de memorie și apoi, unul de imaginație. Un exercițiu simplu despre ceea ce mulți dintre noi facem, întâlnim, vedem, auzim și folosim într-o zi obișnuită de muncă.

Dimineața, vă trezește soneria telefonului cumpărat în urmă cu doar câteva luni și care va fi depășit moral peste puțin timp, deși are mai multă tehnologie decât avea NASA acum 48 de ani când l-a trimis pe Neil Armstrong pe lună.

Foto: SergZSV.ZP/Shutterstock.com

Vă bărbieriți utilizând un aparat marca Gillette[3] (produce lame[4] din anul 1901, are mulțime de invenții, aparatul electric și cu lame multiple fiind încă protejat prin brevet), continuați cu igiena dinților folosind o periuță Braun, Oral B-Genius 7000, 8000 sau 9000 cu tehnologie prin care pot fi conectate la aplicația Oral B de pe smartphone-ul dumneavoastră spre a vă oferi informații despre dantura dumneavoastră sau foarte eleganta și eficienta (dar și foarte scumpă, ne avertizează chiar reclamele prin care se promovează) periuță Philips[5] Sonicare Diamond, cu pulsații sonice (invenție brevetată și vă amintim că noii proprietari ai Philips se îndreaptă tot mai mult către tehnologii în domeniul medical, ei vânzându-și deja divizia audio-video) și o pastă de dinți pe care nici nu mai știți dacă o luați pentru calitățile ei sau pentru marca sub care vi se oferă în comerț (suntem cu toții, conștient sau nu, victime ale mărcilor sub care ni se vând produsele!) și pe care o bine-cunoașteți dintotdeauna. Atenți să nu vă supărați consoarta, dar și pentru că vă place, folosiți apa de colonie[6] 4711 (marcă germană de parfum, dar Napoleon Bonaparte este „nașul” ei, nu familia Farina[7]) dăruită de partenera de viață și constatați iar că bărbații se descurcă mult mai greu sau deloc în alegerea produselor pentru a le dărui celor fără de care n-am fi pe lume și care ne-au deschis mintea către cunoaștere, după ce mama tuturor mamelor a mușcat din fructul ce avea să devină la 1 aprilie 1976 marca Apple și 40 de ani mai târziu cea mai valoroasă marcă din lume.

Îmbrăcați o cămașă având desenat pe piept un crocodil verde (marca Lacoste[8], ce frumoasă istorie?! și vă amintiți? a câștigat și bătălia cu polonezii de la Mocek și Wenta care au vrut să înregistreze la EUIPO caimanul, dar au protestat inutil împotriva folosirii de către un criminal a unor tricouri Lacoste, pentru că interdicția utilizării produselor puse pe piață de titular ar încălca principiul epuizării dreptului la marcă! Cheltuiește 3,5 milioane de euro anul în lupta cu pirații) căreia îi atașați o cravată (o eșarfă Burberry doamnele, dar nu prea reușim să scriem despre ele, pentru că femeile sunt mai sofisticate, mai pline de personalitate și mai greu de citit în gusturi), cu un desen nou (desen industrial) asortată costumului (să zicem, Hugo Boss[9], marcă), și plecați la drum, încălțat în pantofi Bigotti (marcă) și cu o geantă al cărei aspect exterior este nou (desen/model), deși marca o știți dintotdeauna (Polo, să spunem).

Foto: tanuha2001/Shutterstock.com

Urcați apoi în automobilul dumneavoastră performant, confortabil și sigur pentru că are câteva zeci de invenții protejate prin brevete de invenții (știți? Elon R. Musk a anunțat că pune brevetele Tesla la dispoziția tuturor, pentru că oricine depinde de brevetele sale înseamnă că nu este destul de inovator) și este dotat cu aparatură și calculator conținând softuri protejate prin drept de autor (marca Honda, de exemplu), iar pentru a ajunge mai repede la birou utilizați aplicația „Waze” care vă ajută să găsiți traseul cel mai puțin aglomerat și care este program pentru calculator protejat tot prin drept de autor. Sau poate, mai sportivi, curajoși și ecologiști apelați la o bicicletă (Pegas este marcă) sau la biciclul electric Segway (invenție încă în perioadă de protecție).

La biroul pentru a cărui amenajare v-ați angajat un arhitect care are și el drepturi de autor asupra proiectului pus în operă și se supără dacă vreți schimbări fără el, vă așezați în scaunul ergonomic (să zicem, un OFF 911) și deschideți calculatorul (marca Sony-Vaio) pe care aveți instalate numeroase programe (cu licență, desigur, altfel încălcați drepturile creatorilor) și primiți un mesaj că tocmai v-a expirat licența pentru programul antivirus instalat acum un an, iar calculatorul dumneavoastră este în pericol.

Foto: Bloomicon/Shutterstoc.com

Spre a-l proteja (nu-i zi fără un atac informatic, iar virușii sunt programe pentru calculator) până vă reînnoiți licența, dar până se instalează/actualizează programul/programele, scoateți tableta și vă căutați mesajele pe acest gadget care utilizează alte programe pentru calculator și care s-ar putea să ia locul calculatoarelor tradiționale (n-au decât vreo 50 de ani, dar timpul e mai grăbit acum decât în urmă cu 100 de ani, volumul de informații și cunoștințe noi nu se mai dublează la câțiva zeci de ani, ci undeva pe la 3-5 ani și până când telefoanele multifuncționale vor lua locul calculatoarelor mai este puțin, dar nu foarte mult). Un mesaj – reclamă vă informează că un nou medicament inovativ pentru înlăturarea durerilor de coloană provocate de prea mult stat în fața calculatorului a fost pus pe piață și decideți să îl căutați, constatând că, nou fiind, are un preț mult mai mare decât medicamentul generic folosit până acum și având oarece teamă că ar putea fi contrafăcut. Dar vă hotărâți să îl cumpărați, pentru că sunteți nesatisfăcut de rezultatele obținute prin folosirea celor vechi. Aveți de făcut o lucrare urgentă pe o problemă nouă. Scotociți prin cărțile din biblioteca dumneavoastră și prin cele publice la care vă întoarceți mereu cu nostalgie, precum și prin bazele de date disponibile pe Internet. Vă copiați paginile care vă interesează din cărțile găsite în bibliotecă și vă extrageți din bazele de date studiile noi găsite, fără să vă mai gândiți că plătiți remunerație pentru copia privată ori pentru extragerea din bazele de date consultate ori de câte ori faceți acest lucru. Lucrați ascultând muzică transmisă de postul de radio preferat (toate stațiile dețin baze de date muzicale uriașe, altfel nu sunt competitive) știind că fiecare difuzare a unei melodii aduce compozitorului și interpretului o sumă mică, dar care multiplicată cu numărul de difuzări le asigură acestora un trai confortabil și curajul de a scrie și interpreta altele.

La prânz mâncați la restaurantul de peste drum, oscilând între a bea un pahar de Campari (proprietarii acestei mărci notorii au cumpărat grupul deținător al altei mărci celebre – Grand Marnier – și odată cu acesta și o vilă pe Coasta de Azur, unde prețurile per metru pătrat construit ajung la 200.000 de dolari) sau un vin rose cu denumire de origine controlată (DOC). Seara, terminați lucrarea, o printați și din nou, fără să știți ori să vă mai gândiți la asta, plătiți remunerație pentru copie privată de vreme ce folosiți hârtie și aparat de reprodus. Vă întoarceți obosit acasă, dar mai faceți o alergare măsurată în privința timpului dedicat sportului, a numărului de pași și a caloriilor consumate de o altă aplicație de pe telefonul dumneavoastră. În casă, copilul dumneavoastră face „minuni” cu tableta parcă spre a-l confirma pe Mark Zuckerberg care susține că peste 15 ani vom învăța programare, așa cum azi învățăm să scriem și nu știți cum să-l îndepărtați de lumea virtuală spre a-i păstra dragul de lumea reală într-un fel convingător.

Mâncați frugal, vă îmbăiați folosind din nou produse marcate, vă așezați apoi într-un fotoliu confortabil (model industrial) în fața televizorului (dotat cu tehnologie ultra HD protejată prin brevete de invenție și topografii de produse semiconductoare, protejate prin certificat de înregistrare) spre a afla cine pe cine a mai plagiat, vă mirați că hoții intelectuali sunt depistați cu ajutorul unor programe pentru calculator (nu vă mirați?!) și nu înțelegeți de ce inginerii vorbesc despre lucrările juriștilor (invers nu se poate?!). Abandonați „circul mediatic” (cel adevărat fiind o afacere serioasă în care se prezintă tot creații protejate prin drepturi de autor și drepturi conexe) oferite de televiziunile noastre în favoarea unui documentar științific transmis de o televiziune străină despre un grup de oameni care se pregătește să plece cândva, nu foarte departe, pe Marte (printre ei și un român), tehnologia necesară acestei aventuri fiind aproape gata. Și aflați că temerarii în discuție își asumă și riscul de a nu se mai întoarce niciodată acasă! Schimbați apoi pe un alt canal de televiziune în care este prezentată ancheta unui accident aviatic la baza căruia stă un șurub, un singur șurub, contrafăcut. Un altul, prezintă un documentar: „Războiul semințelor”. A semințelor „purtătoare” de drepturi de proprietate intelectuală. Comestibile, dar sterile, acestea neputând fi folosite și pentru însămânțare în vederea unor recolte viitoare. Însămânțarea terenurilor nu se va mai putea face curând decât cu semințe pe care le produc cei 5 giganți mondiali de care agricultorii devin dependenți și prin care agricultorii au pierdut dreptul ancestral de a semăna ogorul cu semințele recoltelor lor. La sfârșitul lui te întrebi cu tristețe dacă dreptul de proprietate intelectuală este amoral, așa cum susțin unii, și tinzi să le dai dreptate. Treceți apoi la culcare punându-vă pe noptieră telefonul pe care este instalată gratuit aplicația (care se hrănește, totuși, din reclamă, în care până și ideile sunt oarecum protejate!) care ar anunța cu trei secunde înainte de a se produce dezastrul și pe care ați introdus și alarma pentru deșteptare în ziua care urmează.

O zi obișnuită de muncă ne arată că viața noastră este, de fapt, plină de creații protejate prin drepturi de proprietate intelectuală. Și dacă reflectăm puțin asupra lor, constatăm că sunt mult mai multe (nu de puține ori și extrem de agresive – cazul unor reclame, care sunt tot creații intelectuale) și mult mai valoroase decât activele și bunurile corporale pe care le putem pipăi și vedea. De aceea se justifică întru totul opinia că dreptul proprietății intelectuale nu poate fi calificat ca un drept de excepție (de excepții) sub cuvânt că se abate de la regulile dreptului comun. Este un drept ce are ca obiect majoritatea lucrurilor care ne înconjoară. Chiar și atunci când aceste lucruri au, urmare a punerii în operă a unor creații, o existență materială.

A doua zi când vă treziți constatați că nimic din ce era în ziua precedentă nu mai există. Nici scrisul, nici roata, nici hârtia, nici tiparul, nici calculatorul, nici telefonul, nici televizorul, nici … Încercați să vă imaginați doar o zi fără proprietatea intelectuală! Și fără respectul drepturilor creatorilor!

[1] Bureaux Internationaux Réunis pour la Protection de la Propriété Intellectuelle.

[2] A se vedea lucrarea sa „Against Intellectual Property” (Împotriva proprietății intelectuale), publicată în Journal of Libertarian Studies, vol. 15, no. 2, disponibilă pe https://mises.org/books/against.pdf. Stephan Kinsella este inginer și avocat, susținător al libertarianismului, autor a unor studii (pe teme de drept internațional, dreptul contractelor și dreptul brevetelor) publicate pe blogul personal și pe website-uri asociate cu Institutul Ludwig von Mises.

[3] În Republica Moldova o persoană fizică a înregistrat marca Gelleme pentru  clasele 03, 08 și 35. Titularul american asupra mărcii Gillette, compania cu același nume, fondată în anul 1895 (care era în anul 2015 pe locul 26 al celor mai valoroase mărci din lume) a cerut și a obținut, la data de 10 mai 2016, anularea înregistrării acestei mărci.

[4]Lama de bărbierit a fost inventată și brevetată în anul 1895 de inventatorul King Camp Gillette. Zeci de invenții a brevetat însă compania americană după succesul celei dintâi care a fost brevetată. În anul 1901, când a lansat produsul pe piață a vândut doar 51 de aparate și 168 de lame

[5] Compania Philips a fost fondată de olandezii Frederik și Gérard Philips (tată și fiu), la care s-a adăugat după câțiva ani și Anton, fratele lui Gerard, inginer, cu multe idei valoroase pe care le-a pus în practică. Are acum peste 122.000 de angajați în peste 60 de țări, 111 fabrici de producție, 59 de centre de cercetare și face comerț în peste 100 de țări. În anul 2013 a adoptat logo-ul Innovation and You. Marca se află în topul Forbes pe locul 42.

[6] Numai producătorii din Köln au dreptul să utilizeze numele „apă de colonie”. Produsul a fost realizat pentru prima dată de Johann Maria Farina, în anul 1709, în Köln, rețeta „inventatorului” fiind respectată și azi în celebra fabrică Farina. Emblema acesteia este laleaua roșie.

[7] După ce a cucerit Köln-ul, Napoleon Bonaparte a impus numerotarea caselor din oraș. Pe strada Glockengasse (Clopotelor) se afla o casă având la intrare un clopoțel și care a primit numărul 4711. Casa a fost cumpărată în anul 1803 de Wilhelm Mulhens și a devenit sediul firmei acestuia, care și-a înregistrat ca marcă denumirea „Echt Kolnisch Wasser” – Apă de Köln veritabilă, apoi și marca 4711, clopoțelul aflându-se între elementele figurative ale mărcii și acum. În prezent titularul mărcii și producătorul parfumurilor 4711 este Maurer &Wirtz. În anul 2013 a vrut să înregistreze marca 4711 Aqua Mirabilis, dar cererea i-a fost respinsă în urma opoziției formulate de titularul venețian Sacra SRL al mărcii „Aqua Admirabilis”.

[8] Compania Lacoste a fost înființată în anul 1933 de tenismenul Jean René Lacoste, poreclit de presa americană „Aligatorul” ( tradus „Crocodilul”, în presa franceză). A câștigat tot ce se putea câștiga la vremea aceea (anii 20 ai secolului trecut), nu și Openul australian pentru că a considerat drumul prea lung.

[9] Hugo Boss AG este producător de confecții, compania fiind înființată de Hugo Boss (1885-1948) în anul 1924. Spre a scăpa de faliment, în anul 1931 se înscrie în Partidul nazist. A creat și uniforma armatei germane folosită în al doilea război mondial. După război a fost supus procedurilor de denazificare, ridicându-i-se dreptul de vot și fiind amendat cu suma de 100000 de mărci. Vinde produse în 110 țări, având peste 6100 de puncte de vânzare proprii și peste 1000 în franciză.

*Articolul a fost publicat și in Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2017

(coautori Viorel Roș, Ciprian Romițan, Andreea Livădariu)