Ce este o familie de mărci?

Din ce în ce mai mult în ultimul timp, operatorii economici își „construiesc” odată cu afacerea „familii” de mărci. Acestea prezintă beneficiul de a rămâne cât mai pregnant posibil în mintea consumatorilor.

Pentru a înțelege mai bine ce este o familie de mărci, haideți să privim împreună patru mărci din „familia” BRD Groupe Societe Generale SA (sursa: TMview):

Jurisprudența europeană este cea care a definit familia de mărci

Legiuitorul, atât european cât și național, nu a găsit necesar să reglementeze înțelesul sintagmei  „Familie/serie de mărci”. El a lăsat, așa cum a făcut și în cazul altor instituții din materia mărcilor (și aici avem în vedere noțiunea de „rea-credință”), ca judecătorul să decidă, de la caz la caz, având în vedere toți factorii pertinenți, dacă mai multe mărci fac parte dintr-o „familie/serie de mărci”. Judecătorii s-au conformat și, pe cale jurisprudențială, au oferit criteriile ce trebuie avute în vedere pentru a decide dacă mai multe mărci pot forma o „familie/serie de mărci”. Astfel, judecătorul european a apreciat că: „o „serie” sau o „familie” de mărci se configurează, în special, atunci când aceste mărci anterioare fie reproduc integral același element distinctiv la care se adaugă un element grafic sau verbal care diferențiază o marcă de cealaltă, fie se caracterizează prin repetarea aceluiași prefix sau sufix extras dintr‑o marcă originară.” (Hotărârea din 18.12.2008 pronunțată în cauza T-287/06 – Torres v OHMI – Bodegas Peñalba López (Torre Albéniz), paragraful 80, care citează Hotărârea din 26.02.2006 pronunțată în cauza T-194/03 – Il Ponte Finanziaria v OHMI – Marine Enterprise Projects (BAINBRIDGE), paragraful 123).

Riscul de confuzie și familiile de mărci

Aceeași jurisprudență (cauza T-287/07 paragraful 80 și cauza T-194/03 paragraful 124) a mai statuat că în cazul invocării unei familii/serie de mărci, un risc de confuzie poate fi determinat prin posibilitatea de asociere între marca solicitată spre înregistrare și mărcile anterioare care fac parte din serie/familie. Însă doar atunci când marca solicitată prezintă față de acestea din urmă similitudini care pot determina consumatorul să creadă că aceasta face parte din aceeași serie/familie. Și, prin urmare, că produsele desemnate au aceeași origine comercială ca și mărcile anterioare sau o origine cu care există o legătură.

Criteriile jurisprudențiale de apreciere a familiei de mărci

Judecătorul european, și aici avem în vedere aceeași jurisprudență, a încercat să prezinte, în contextul aprecierii riscului de confuzie care derivă din existența unei serii/familii de mărci anterioare, condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a aprecia riscul de confuzie.

Acestea sunt:

a) mărcile anterioare care fac parte din „familie” sau din „serie” trebuie să existe pe piață, adică să fie utilizate;

b) marca solicitată trebuie nu doar să fie asemănătoare mărcilor care aparțin seriei, ci și să aibă caracteristici susceptibile de releva legătură cu seria/familia.

Alte criterii pentru familia de mărci

Totuși, apreciem că prima condiție ce ar trebui îndeplinită este aceea ca mărcile anterioare să aibă același titular. Apoi, o a doua condiție este aceea ca mărcile anterioare, ce aparțin aceluiași titular, să facă parte dintr-o serie/familie de mărci. Însă această a doua condiție reprezintă o apreciere pe care o va face, de la caz la caz, judecătorul. Numai după ce aceste două condiții ar fi îndeplinite am putea trece la analizarea condițiilor stabilite pe cale jurisprudențială. Așadar, dacă mărcile anterioare nu aparțin aceluiași titular și dacă încadrarea acestora într-o familie/serie de mărci nu se poate realiza, atunci analiza unui eventual risc de confuzie între o asemenea serie/familie de mărci și marca solicitată este de prisos. Însă eșecul încadrării într-o familie de mărci a mărcilor anterioare, nu presupune că nu se poate analiza, chiar constata, că există un risc de confuzie între marca solicitată și una dintre mărcile despre care s-a susținut că ar face parte dintr-o familie de mărci.

Concluzionând, faptul că un titular deține mai multe mărci nu însemnă automat că aceste mărci fac parte dintr-o familie/serie de mărci, câtă vreme condițiile unei atare apartenențe (așa cum sunt ele mai sus detaliate) nu sunt îndeplinite.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/vroseu/public_html/blog/wp-includes/functions.php on line 4217